Cum eşti tu, cel decăzut din moral, cu privirea amară, amorţit de minciună,

Cum te vezi tu, cel umbrit de ură, înnebunit de gelozie obscură, dornic de răzbunare crudă,

Cum te simţi tu, cel fără de emoţie, cu buzele umbrite de cuvinte goale,

Cum te priveşti tu, cel îndoit de putred, gol de sentiment, emanând dispreţ,

Cum te descrii tu, cel fără de milă, cu tăişul vorbelor adânc înfipte în sufletul meu,

Cum te visezi tu, cel fără de visuri, mirosind a nepăsare, aruncând cu venin în privirea mea,

Cum te îmbărbătezi tu, adiind prin aerul meu, masculinitatea apusă,

Cum mă cuprinzi tu, cu degetele rupte de erodare, necrozând vid prin porii pielii tale,

Cum mă visezi tu, aruncându-mă în groapa înnegrită de mucegaiul gros al sufletului tău,

Cum mă minţi tu, privindu-mă fără milă, având cunoaşterea înşelăciunii,

Cum poţi să suporţi mizeria în care te scalzi?!

Când mă vei regreta, va fi târziul tău şi devremele meu.

Când mă vei căuta, va fi regretul tău şi abundenţa mea.

Când vei putrezi de dor, va fi necunoaşterea ta şi iubirea mea,

Când mă vei vrea, va fi viaţa ta lipsă şi plecarea mea.

Du asta!