Ce este adevărul? Realitatea unei situaţii, relaţii, relatări, job, hrană, realitatea din orice.

A cui realitate? A ta, raportată la propriul sine. Acela este adevărul care îţi aparţine şi este unic.

Tu trăieşti astăzi în adevăr? Nu există un adevăr absolut pe care să ni-l însuşim cu toţii în acelaşi mod. Fiecare este liber să îşi stabilească adevărul care îi construieşte realitatea şi în care se desfăşoară.

Dar, ca să poţi să ajungi acolo, este necesar să fii conştient de tine, adică să ai un răspuns la întrebarea: EU CUM SUNT?

Tot ce te înconjoară astăzi pare a fi fals. De la hrana pe care o ingerezi zilnic, la relaţiile interumane pe care le dezvolţi, la jobul pe care îl realizezi, la informaţiile pe care le acumulezi din orice sursă, până şi propria viaţă pare să devină falsă, în acest context.

De ce te minţi singur? Cum ai ajuns să faci acest lucru? Vei spune poate, viaţa, conjunctura, jobul, oamenii din jur, toate pot fi un motiv.

Dar cine îţi aduce în viaţa ta toate aceste situaţii? TU! De tine depinde ca, tot ceea ce faci în propria viaţă, să fie adevărat sau fals.

Şi ce faci când falsul te sufocă? Conştientizezi, îţi asumi şi acţionezi. Singura condiţie este să vrei.

Într-o lume a falsului, cuvinte precum iubire, fericire, eliberare, sine superior, sens al vieţii, valori umane, spiritualitate sunt cuvinte fără acoperire în realitate.

Dacă vei fi atent la aspectul exterior al oamenilor, vei constata că sunt tot mai mulţi încruntaţi, grăbiţi, nervoşi, crispaţi, însetaţi de nonvaloare, totul este fals în viaţa lor. Dintr-o inerţie inexplicabilă, se trezesc în diferite conjuncturi de viaţă în care nu se regăsesc, în care nu au reacţie, pur şi simplu există fără să trăiască.

Nu vor putea să fie atraşi într-o discuţie profundă despre sine şi viaţă conştientă pentru că nu vor avea răspunsuri sau nu vor înţelege noţiunea.

Ce este viaţa în fond? Iar un răspuns simplu şi emis fără o gândire profundă ar fi: o adunătură de etape, adică naştere, căsătorie şi moarte.

Dar între aceste etape ar mai fi ceva? Cu siguranţă, este viaţa însăşi!

Şi care este motivul pentru care accepţi falsul în locul adevărului? Falsul a creat în timp o “stabilitate”, un sens al vieţii, o stare de fapt. Oamenii, în marea lor majoritate, trăiesc în fals, aşa că încercarea de a ieşi din obişnuit apare ca fiind o stare de neadaptare.

Să conştientizezi că nu eşti fericit, că nu te regăseşti în job-ul pe care îl desfăşori, că prietenii din anturajul tău sunt simple aparenţe insetate de bârfă, că relaţia de căsătorie pe care o ai este bazată pe împărţirea în comun a unor obiecte, pot fi gânduri care sperie.

Alternativa ar putea fi să îţi asumi starea de fapt a neîmplinirii de sine şi să te întrebi conştient: Despre ce altceva poate să fie vorba în viaţa mea? Cum aş putea să fac să îmi fie bine? Ce este starea de bine pentru mine?  

Şi de aici pleci într-o analiză reală şi asumată, chiar dacă poate fi dură şi va atrage consecinţe.

Când îţi este frică de propria realitate, ai tendinţa să fugi de ea, iar motivul este acela că nu ştii să faci altfel. Adică eşti atât de rutinat în nefericirea ta, încât o accepţi ca pe o stare normală, iar gândul că ar trebui să schimbi ceva, te lasă fără aer aproape.

Este frica, acel mecanism uman cu care suntem înzestraţi ca fiind un scut de apărare, dar când capătă cote alarmante, preia controlul şi te îndepărtează de la sinele tău.

Frica va domina, va conduce, va stabili calea, frica va fi acel lider pe care eşti nevoit să îl urmezi, deşi tu habar nu ai ce faci.

În realitate nimic din tot ce crezi că ai, nu ai. Impresia că deţii obiecte materiale, relaţia de cuplu de 20 de ani, copiii care îţi vor fi recunoscători pentru eforturile tale, prietenii care te vor ajuta la nevoie, totul este un fals.

Este doar un gând impus de frica care te ţine blocat. Totul se poate pierde într-o secundă fără să realizezi măcar ce s-a întâmplat.

Şi te gândeşti: ce mai rămâne din toată această agoniseală? Răspunsul simplu este: nimic.

Fii conştient că lucrurile în jurul tău vor exista şi fără intervenţia sau prezenţa ta. Dar tu poţi exista fără ele? Şi de aici porneşte analiza ta de trezire.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fii împotriva unui sistem social. Înseamnă că, în acel sistem social este bine să ai propriul loc, în armonie cu sinele tău şi să îţi derulezi existenţa în echilibru, pace şi stare de bine.

Şi mai este necesar să fii pregătit să accepţi că totul este fluid şi se poate schimba radical într-o secundă, cu sau fără intervenţia ta.

Adevărul îţi va da putere să lupţi, să te ridici, să devii tu în deplină armonie cu tine. Chiar dacă nu eşti perfect pentru exterior, eşti bine pentru tine.

Tu eşti adevărul tău. Încearcă-l!‍