Ce zi este astăzi?

Pentru ce contează?

Poate pentru o listă de activităţi, poate pentru un gând al direcţiei în care ar trebui să pleci de acasă,

Dar pentru sufletul tău nu contează data, ora, anotimpul sau numele, în sine, al zilei.

Pentru el este mereu o stare, o vibraţie, o emoţie care îl cuprinde, care îi dă o direcţie,

Care îl expune mai activ sau nu.

Ce contează ce zi este astăzi, când apatia este mereu prezentă, şi ea fără busolă în buzunar,

Sau exaltarea este la cote maxime, fie seară, fie luni, fie iarnă?

Cine contorizează dacă o zi de luni este apăsătoare sau vineri te cuprinde o bucurie?

Cine stabileşte aceste repere inexistente?

Aproape mecanică este împrejurarea şi totul în jur devine o trăire fără suflet.  

Pe el nu mai ştii unde să îl aşezi, în acest peisaj anost, şi tot amâni să îl auzi.

Crezi că îţi vorbeşte, crezi că îţi cere ceva, crezi că vrea un loc în programul tău de luni sau duminică?

Nimic nu stabileşte cum ar trebui să se simtă sufletul tău azi sau mâine sau săptămâna viitoare.

El are nevoie de echilibru pentru ca tu să poţi să zâmbeşti la fel şi marţi şi vineri,

El este…. TU, dar tu uiţi să mai fii tu, când gândul dur te grăbeşte spre obiective la fiecare secundă,

Când nebifarea lor te macină şi te desconsideră ca fiinţă umană,

Când stresul devine un călău căruia nu îi poţi face faţă şi mai bine te supui.

Sufletul este acel strop de lumină pură care te însoţeşte în fiecare zi, indiferent de zi,

Sufletul este acel ceva nevăzut, pe care nu îl poţi ţine în mână, pe care nu îl poţi certa când tu crezi că nu te ascultă,

Pe care nu îl poţi pune pe o listă ca obiectiv,

Pe care nu îl poţi schimba cu un altul, când se strică.

Fără el tu nu eşti, dar îi dai atât de puţină importanţă.

Nu ai grijă de el, îi acorzi atât deloc din timpul tău,

Îl expui în medii nepotrivite, îl foloseşti ca pe un scut uneori, când frica te domină,

Îl arunci la gunoi, deşi el nu este responsabil de eşecul tău.

Uiţi de el, îl ignori, te ignori pe tine odată cu el.

Ce contează ce zi este astăzi, când tu refuzi să simţi cu sufletul?

Este mai simplu să revii la gândul tău de duminică, înainte de luni,

Este mai uşor să închizi cutia în care ai blocat sufletul.

Poate nu ştii că îl ai, deşi rezonanţa cutiei este atât de puternică încât ţi se pare că auzi ceva.

Însă zgomotul de fond al existenţei tumultoase te face să crezi că ţi s-a părut.

Şi reiei, tot mecanic, activităţile de astăzi, cu gândul la un mâine aglomerat.