Infidelitatea nu are la bază un principiu sănătos de viaţă. Este echivalentul trădării şi naşte suferinţă, ruptură, dezechilibru.

Când eşti trădat, umilinţa îşi face apariţia şi odată cu ea nevoia ta de a atribui vina celuilalt pentru gestul său de a te trăda. Sau, mai grav, dorinţa de răzbunare.

Care pot fi cauzele unui moment de trădare? Sunt multiple şi greu de limitat.

Dar un gest de trădare nu îşi are întotdeauna originea exclusiv în neputinţa celuilalt de a fi responsabil de alegerile sale, de mule ori şi tu ai partea ta de culpă.

Iar dacă îndreptăm subiectul spre tine, întreabă-te, când ţi-ai fost infidel ultima dată?

Surprins? Nu ar trebui. Infidelitatea faţă de tine începe cu momentul în care te ignori total în viaţa ta şi laşi loc altora să decidă în locul tău, să îţi traseze limitele, să îţi dicteze drumul şi, ca să fie şi mai sigură trădarea ta, te mai “ajută” să crezi că tu eşti singurul vinovat pentru starea în care te afli.

Oricât de paradoxal ar suna, este adevărat! Nimeni din exterior nu are putere asupra ta, dacă tu nu permiţi acest lucru.

Tu poţi limita interacţiunea celorlalţi în viaţa ta, la fel cum tot tu eşti cel care, în semn de fidelitate faţă de sine, te poţi pune pe primul loc în orice situaţie, indiferent de consecinţe.

A fi fidel faţă de tine nu înseamnă a ignora totul în jur, a deveni nepăsător, a stabili interacţiuni antisociale, a te izola într-o buclă a iluziilor, în ideea că doar tu contezi şi restul, treaba lor.

Totul în jur ar putea să funcţioneze normal dacă s-ar afla într-o stare de echilibru. Iar în acest peisaj ideal şi tu te-ai putea integra fără prea mare efort.

Dar cum oamenii încă opun rezistenţă naturalului şi găsesc tot felul de căi nesănătoase să se saboteze, este evident că mai avem de lucru până ajungem la acea stare naturală de echilibru.

Dar poţi alege să fii diferit de mulţime şi să nu te aliniezi la o stare de fapt nocivă. Iar într-un context dat, indiferent de locul lui social, poţi să te prioritizezi şi să îţi faci alegerile aşa cum tu consideri, nu aşa cum consideră alţii în locul tău.

Apoi, când vine momentul să recunoşti ce ţi-ai asumat, rămâi vertical şi fidel propriilor valori nu te trăda singur prin fugă sau neasumare.

Ştiu, poate fi imposibil dacă obişnuinţa ta este cea tipică trădării, dar mereu există speranţă. Iar pentru ca ea să prindă contur de normalitate în viaţa ta, este nevoie de multă muncă susţinută.

Partea bună a lucrurilor este aceea că, mai jos nu ai unde să te duci, tu deja fiind sufocat de trădări.

Dar există şi o variantă mai bună, aceea că poţi să îţi direcţionezi obişnuinţa către tine, acest lucru însemnând să vrei să nu te mai trădezi singur.

Este cert faptul că, aşa cum gândeşti, te afişezi, manifeşti lucrurile în viaţa ta, în aceeaşi manieră ai comportamentul şi faţă de tine. Nu poţi pretinde exteriorului să aibă, în raport cu tine, o altă atitudine decât cea pe care tu o începi cu tine în fiecare zi.

Iar dacă simţi nevoia de schimbare, începe din interior. Nu te mai trăda şi nu vei mai fi trădat! Cum aşa? Este simplu: nu vei mai atrage anturaje, oameni, situaţii din acea zonă. Te vei putea elibera încet, dar sigur.

Cu siguranţă că această schimbare de perspectivă atrage şi consecinţa pierderii unor cercuri sociale, avantaje poate sau medii de creştere specifice, dar întotdeauna vei avea de ales.

Iar când faci alegerea fii pregătit să îţi asumi şi consecinţele. Este cercul natural al alegerilor.

Ajută-te pe tine şi fii util în viaţa ta! Ai altceva mai bun de făcut?‍