Suntem tot mai singuri în vieţile noastre.
Unii se plâng de lipsă de partener, alţii au un partener dar şi conturi încă active pe reţele de socializare, unde mai caută… ei ştiu ce.
Calea virtuală este plină de ambalaje, care mai de care mai frumos împachetate, mai strident expuse şi mai ofertante, cu un preţ bine stabilit încă de la început, ca o marfă aşezată pe raft.
Nici vânzarea lor nu mai este un atribut, mai degrabă totul se ia cu împrumut, după care se face un retuş şi se aşază la loc pe raft, pentru noi şi noi încercări, la fel de superficiale.
Bărbaţii se plâng de femeile care au devenit toate la fel, în aspectul lor fizic, vestimentar, limbaj şi comportament.
Femeile se plâng de lipsa de maturitate, asumare, angajament al bărbaţilor.
Şi toată lumea doar se consumă fizic.
Un partener a ajuns, astăzi, să fie înţeles ca o noţiune de accesoriu. Până şi animalul din casă este mai bine poziţionat decât partenerul.
El este adus pentru a fi satisfăcute nevoile fiziologice, pentru a ieşi la o cafea cu cineva, pentru a face o fotografie din vacanţa de vară, pentru a avea lângă cine să se trezescă dimineaţa, atunci când călătoresc.
Efemer.
Nu se mai construieşte o relaţie, respectul este un subiect tabu, valorile personale sunt de mult îngropate, închidem ochii când vine vorba despre principii, pentru că, nu este aşa, dacă le activăm cu cine mai petrecem revelionul?!
Când ne angajăm într-o relaţie, nu dorim să fim sufocaţi, iar văzutul cu partenerul de mână, pe stradă, este o acţiune interzisă, pentru că poate apărea oricând un fost partener sau unul potenţial şi asta înseamnă că ne pierdem şansa.
