-         “Ce faci aici?

-         Aştept.

-         Pe cineva?

-         Nu. Nu ştiu ce aştept, dar ştiu că nu pot să trec dincolo.

-         Este ceva/cineva dincolo?

-         Nici asta nu ştiu, dar nu pot să trec.

-         Ai vrea să treci dincolo?

-         Nu ştiu.

-         Ce te face să crezi că nu poţi să treci?

-         Aşa ştiu şi cred că nu pot să trec, pentru că nu ştiu ce este dincolo.

-         Este prima dată când te afli aici?

-         Este prima dată când mă gândesc la această limită. Mă simt compleşit de starea mea de acum şi nu ştiu ce să fac.

-         Îmi poţi spune puţin despre starea ta de acum?

-         Sunt derutat, confuz, temător, nu înţeleg de ce sunt împins către această stare, aş vrea să pot să cunosc ce ar putea fi dincolo şi nu ştiu ce să fac.

-         Cine crezi că te împinge către această stare?

-         Tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, totul mă derutează, nu ştiu cum să mă raportez la ceea ce simt, gândesc, nu ştiu să mă comport, nu ştiu dacă ceea ce simt este corect sau nu, mă sperie tot.

-         Este o situaţie aparte care se întâmplă în viaţa ta acum?

-         Totul este. Nu îmi place ceea ce fac, nu mă regăsesc în nimic, simt că totul este fals şi în zadar, inclusiv eu. Mereu îndatoriri şi aproape că nu mai ştiu cine sunt. Aş vrea să nu mă mai simt aşa.

-         Îmi poţi spune un lucru care te mulţumeşte, în general?

-         Da. Îmi place să călătoresc, să observ natura, să fiu singur.

-         Care este starea pe care o ai în acele momente?

-         De împlinire, de bucurie, de pace interioară.

-         Când ai călătorit ultima dată?

-         Nici nu mai ştiu. Cred că acum trei ani, înainte de pandemie.

-         Îţi lipsesc călătoriile?

-         Foarte mult. Aş vrea să pot să călătoresc iar.

-         Crezi că poţi aduce acea stare de bine pe care o ai atunci când călătoreşti, într-o situaţie pe care să o experimentezi la momentul de faţă?

-         Nu ştiu, este dificil.

-         Te rog gândeşte-te, încearcă să găseşti ceva.

-         Aş putea să îmi dedic o zi în care să fiu singur, să îmi găsesc un loc, în natură în care să meditez, să mă gândesc profund la cum mă simt şi să mă liniştesc puţin.

-         Ai încercat să faci asta până acum?

-         Nu. Nu am găsit timp niciodată. Totul este limitat, multe lucruri de făcut, nu mi-am găsit acel timp pentru mine. Nici nu ştiu când să fac acest lucru.

-         Ai vrea să găseşti acel timp pentru tine?

-         Da. Aş vrea.

-         Ce te împiedică acum să faci acest lucru?

-         Nu ştiu.

-         Ai putea încerca?

-         Da. Aş putea.

-         Când începi?

-         Nu ştiu.

-         Ce spui de weekedul acesta? Îţi poţi aloca câteva ore din cele două zile posibile, să te refugiezi puţin într-un timp al tău?

-         Aş putea.

-         Spune-mi concret, ce vei face?

-         Duminică voi ieşi să alerg o ora în parcul din apropiere. Voi rămâne afară şi după această oră de alergat şi voi încerca să mă analizez puţin. Tare mult vreau să mă pot echilibra.

-         Ştii că de tine depinde. Orice îţi propui poţi, munceşte pentru asta.

-         Ce fac dacă nu mă voi simţi eliberat de starea aceasta de apăsare?

-         Tu ce crezi că ai putea face?

-         Să îmi tot caut modalităţi să ies din ea.

-         Vrei să ieşi din starea de apăsare?

-         Da.

-         Atunci ştii ce ai de făcut.” ‍