Adună-te de pe drumul neliniştii, a îngrijorărilor absurde, pregăteşte-ţi întregirea. Fă din ea un prilej de sărbătorire a parcursului greu spre casă, adică spre tine.

Te cauţi pe sine poate ani, te agăţi de eşec, te complaci în stresul nefericirii, cauţi porţi de oportunităţi pe care ai vrea să le deschizi, dar rămâi blocat, cu privirea fixată spre un necunoscut abominabil.

Este un parcurs greu de străbătut, plin de praf şi obstacole şi ai fermitatea gândurilor că nu îi poţi face faţă.

Eşti pierdut în întunericul dominat de frici, te apasă greutatea încordării, ai chipul brăzdat de tumultul anxietăţii, eşti paralizat în propria existenţă.

Erodat de experienţe traumatizante, te contorsionează până şi propria respiraţie.

Încă exişti sub înfăţişarea unei carcase lipsite de conţinut, răsunătoare ca o cutie neatrăgătoare prin goliciunea ei.

Dar viaţa vrea să revină din nou la tine, vrea să te ridice, vrea să îţi ofere, vrea să te facă să te umpli iar, vrea să îţi readucă strălucirea pe care ştie că o ai, cu care ai venit aici şi care se vede din afara ta.

Îţi oferă o şansă, îţi arată un zâmbet, te priveşte în ochi, îţi afirmă că este timpul.

Timpul să te ridici, să lipeşti părţile împrăştiate, să te aduni. Este timpul să revii acasă!

Adică la tine, acel TU care a reuşit de fiecare dată, care a dorit, sperat, căutat şi găsit drumul.

Oricât de anevoios este parcursul, TU ştii că mereu îl vei străbate cu aceeaşi putere interioară care nu te va părăsi, pentru că o porţi deja în AND-ul tău.

Este motorul pe care îl alimentezi de fiecare dată când ştii că porneşti la drum, este sursa care îţi călăuzeşte calea.

Nu renunţa pentru că te vei găsi pe tine oricât de departe te-ai afla, distanţa nu este un obstacol!

Lasă-te purtat în voia simţurilor, lasă emoţia să îţi sacadeze respiraţia, lasă lacrimile să îţi spele neputinţa, ridică-te şi porneşte!

Este timpul să revii în viaţa ta! Este timpul să revii acasă!