De ce te învăluie așteptarea?
Ce aștepți, de fapt?
O venire, o plecare, o validare, o verificare, o îmbrățișare.
Pe cine aștepți, de fapt?
Pe tine, pe mine, o regăsire!?
Ce este așteptarea?
O presupunere, o imaginație, o viziune, o dorință.
Așteptând te purifici sau te cobori,
Te așezi sau te desprinzi,
Devii sau uiți,
Aduci sau renunți,
Accepți sau aduni:
Amintiri, regrete, trăiri, zâmbete, mângâieri,
Figuri, priviri, frânturi, scrijelituri,
Toate ale tale.
Renunți sau mai aduni?
Din greu, din dor, din regret, din viziune…
Te afunzi sau alegi?
Să vii, să vrei, să te iubești, să primești,
Să oferi, să creezi, să îți dovedești:
Că poți, că meriți, că ai, că ești.
Uită-te la tine, uită-te la mine, privește dincolo de imagine,
Ce vezi? Te vezi?
Proiectează-te unde simți că ești, unde vrei să fii,
Lipește-te unde te ține, întinde-te unde îți vine:
Să uiți, să fugi, să te oprești, să te potrivești,
Completează-te unde te-ai rupt, coase-te unde te-ai smuls,
Privește în spate și uită,
O emoţie, o iubire.
Păşeşte! Lasă așteptarea să te aștepte.